…No hai la Cluj… Tranzitia de la liceu la facultate.

O` urmăresc pe Stefy de ceva vreme pe twitter şi îi citesc şi blog-ul.E o persoană foarte deschisă şi plină de energie.Da, uneori o’ mai prinde puţin melancolia iar eu am observat asta şi m-am gândit să o rog ceva.Ea nu a clipit şi a zis da.
Primul guest post de pe blog, by Stefy :

Cum ma urmarea pe mine Alex pe twitter si cum a vazut ca sunt studenta in anul 1, ce s-a gandit el ? Sa scriu un guest post despre tranzitia liceu-facultate. E primul meu guest post, asa ca sper sa imi iasa bine. Am multe de spus, poate va fi lung, dar sper sa va placa.

Tranzitia mea de la liceu la facultate a inceput anul trecut, cam pe vremea aceasta, cu magnificul si nesemnificativul BAC (drept sa va spun, fiecare examen la facultate e ca si un BAC mai mic). Dupa ce am aflat nota de la BAC, m-am dus in Cluj Napoca sa imi depun dosarul. Eram fascinata. Eu veneam dintr-un « sat cu blocuri », adica un oras mai mic, de vreo 20 000 de locuitori, neimportant si care nu prea si-a lasat amprenta in viata mea (sunt acasa de o zi si deja mi-e dor de Cluj). Am decis de prin a 11-a la ce facultate voi merge : Litere- Limbi Moderne Aplicate. Pe atunci visam cai verzi pe pereti si job-uri pe la Bruxelles, dar dupa un an mi-a trecut :)). Vroiam engleza-spaniola-novergiana, dar care s-a transformat in engleza-franceza-portugheza. Toata vara am stat si am visat la clipa in care voi ajunge in Cluj. Stiam unde voi sta, stiam cu cine voi sta, stiam unde e facultatea, asteptam doar sa plec. Mi-a fost greu la inceput, nu stiam decat cateva persoane prin intermediul internetului, dar eram nerabdatoare.

Primul soc pe care l-am avut a fost cu orarul. La Litere (sau cel putin la LMA, caci la alte facultati ai grupa ta fixa) iti alegi tu grupele, iti faci orarul cum vrei, la ce profi vrei. La inceput ne uitam « ca bou la poarta noua » la orar. Incercau cei din anul 2 sau 3 sa ne explice cum sta treaba, dar nah, ne-am prins cam greu, zici ca era o matematica necunoscuta. Prima saptamana e cea in care vezi cum e pe la faculta, iti prezinta profii cursurile lor, vezi pe la care profesor sa mergi si mai apoi iti alegi profii. Uneori prima impresie conteaza, dar alte ori iti regreti alegerea facuta. Cel mai greu e sa te obisnuiesti sa stai pe scaun intre 1h30 de minute sau chiar 2h. Unii profi preferau sa facem o pauza dupa 50 de minute, dar altii ne tineau 1h30 de minute fara pauza. E infernal, mai ales cand te plictisesti. De multe ori ne apucam sa jucam fel de fel de chestii sau sa desenam, sau sa intram pe net. Cele mai tari faze erau cand intram pe Twitter si citeam niste chestii tari de radeau toate bancile din spate =)) si profa incerca sa faca liniste. Unele naravuri din liceu se pastreaza, dar de altele te desprinzi. Un alt soc e folosirea grupului de yahoo pentru a comunica atat cu colegii, cat si cu profii (gen note, teme, anunturi, intrebari). Pana se prinde lumea ce e cu grupul, dureaza si intr-un an de zile pe ambele grupuri (cel al profilor si cel al studentilor) am primit in jur de 3000 de mailuri, dar le-am pastrat pe cele importante :).

In Cluj e foarte misto pentru ca 90% din colegii tai sunt din alte parti. Asa iti dai seama ca pe oriunde ai merge prin tara, ai pe cine suna. Eu sunt o norocoasa care are 70 de iduri de colegi, vreo 30 de nr de telefon, plus vreo 60 si pe facebook. Bine eu sunt cea amabila care le raspunde la mailuri, dar oricum e fainsa stii ca lumea te stie si te opreste « ah…tu esti Stefy ». Se leaga prietenii frumoase, chiar daca pe cele din liceu nu le uiti, si chiar daca se zice ca prietenia din copilarie nu poate fi inlocuita.

Tranzitia de la liceu la facultate se face greu, chiar foarte greu la examene. Adica daca in liceu stii ca mai poti ciupi, cel putin in facultate (sau la facultatea mea) se misca foarte greu, sau de multe ori degeaba misti ca nu ai ce ciupi. E greu sa te obisnuiesti ca ai de invatat cu sutele de pagini (in cazul meu, raportati totul la Facultatea de Litere). Chiar si la cursuri toata lumea tace, doar daca se mai trezeste vreunul ca zice vreo duma sau ceva, dar in rest e o liniste, nu mai e vacarmul acela din liceu si evident ca nu iti mai permiti sa faci comentarii aiurea sau sa-i bagi dume profului. Ai destule sanse sa nu te bage in examen si sa te tina pana in anul 3 sau sa nu poti da licenta din cauza lui. De asemenea la examene se misca foarte greu, trebuie sa fii foarte atent, sa fie mai multi in sala si sa nu fie mai multi supraveghetori. Rari sunt colegii care te ajuta, ca deh fiecare pentru el, ca nah bugetul nu e pentru toti. Sunt destule examene orale si pentru multi sunt minusuri, pentru ca in liceu am preferat multi sa nu raspundem oral, sa ne facem proiectele si sa scapam de oral sau ne ajutau alti colegi care ne suflau. Aici trebuie sa raspunzi oral, de miscat misti foarte greu, dar de multe ori nu ai tupeu pentru ca daca esti prins, esti exmatriculat. La Litere e nasol pentru ca ai 13 materii care cu oral si scris bat pe undeva pe la 20. Socul o reprezinta si notele, adica spui… « vaaaai am stiut » si iei 5, sau zici « vai, il pic » si iei 7. E tot timpul imprevizibil. Si evident ca notele alea multe de 10 nu vor mai fi la fel la liceu. Un alt lucru pe care nu il faci in liceu, dar il faci in facultate si poate pentru multi e greu, o reprezinta practica profesionala. Nu se face peste tot, dar in multe facultati se face (ori 2 saptamani, ori 120 de ore pe parcursul semestrului 2, ori 60 de ore, depinde de la facultate la facultate). Te invata multe, insa nu esti obsinuit sa lucrez la debit de jumatate de norma.

In facultate iti dai seama ca « treburile sunt cam serioase » si ca nu mai e de joaca. E greu sa te obisnuiesti cu toate lucrurile, e greu cand stii ca ai tai sunt departe, ca esti intr-un oras mare fara nimeni, ca acum esti responsabil, ca nu mai e mama sau tata langa care sa fugi si sa ceri un sfat sau pentru cei ce stau in chirie e foarte greu sa realizezi ca platesti facturi, ca te uiti la bani, ca trebuie si mancare, si carti, si iesiri in oras. Te schimbi intr-un an, cat in 4 de liceu, dar trece al naibii de repede. Parca acum era octombrie si incercam sa deslusesc tainele LMA-ului si acum…e gata anul 1. Din punct de vedere al vietii de student pot zice ca nu se compara cu nimic, e geniala viata de student, nu e nici ca cea de liceu, nici ca cea de generala. Viata de student in Cluj se simte din plin si e mult prea misto, dar asta o simti doar pe pielea ta. Poate pentru cei din Cluj e ceva normal, dar pentru cei ce vin din alte parti, mai ales din orase mici, e fascinant.

Oh…stiu ca am scris foarte multe lucruri si as putea face un roman cu anul 1 de studentie, dar sunt prea multe de zis. Mi-e dor de liceu, dar nu as da atmosfera de student pe nicio ora de romana din liceu. E uneori nasoala senzatia aia ca « astia micii stau si freaca menta, isi rod unghiile pentru teze », iar tu stai si inveti pentru examene, care reprezinta fiecare o proba mai grea decat cea de BAC. E si mai greu sa vezi ca notele nu sunt cele din liceu (in cazul meu) si e tare ciudat sa te bucuri pentru « sfantul 5 », dar la unele facultati e chiar usor, depinde ce vrei tu de la viata. A mea e grea, dar am sanse pe viitor si desi nu o recomand nimanui, si desi imi blestem zilele cand am ales-o, si desi in sesiune am zis de multe ori ca renunt (mai ales in prima), pe de o parte nu o regret.

Tranzitia e brusca daca pleci de acasa, esti « me, myself and I », esti singur intr-o « lume mare » si incerci sa inveti sa fii independent. Poate pentru cei ce stau in centrele universitare nu e nimic nou, dar cel mai frumos inveti daca pleci de acasa, daca lasi vechile obiceiuri pentru unele noi. E o treapta foarte inalta, foarte brusca, e ca un perete de care te izbesti si dupa care trebuie sa iti creezi un nou drum. Liceul e acea perioada feerica in care « te doare la patina de tot », in care « are mami si tati totul », in care mancarica e la ea acasa ca deh te asteapta mama, in care totul se rezuma la « fun, iesiri, betii si putina scoala ». La facultate te trezesti, si desi si in facultate avem « fun, iesiri, betii », realizezi ca mai trebuie sa inveti, ca nu ai destui bani ca sa mergi pana la colt, ca ti-e rusine sa ii cer mamei bani pentr ca deh, teoretic esti independent, ca daca esti la taxa ar trebui sa treci la buget, ca fiecare leut conteaza si ca…esti responsabil.

Pe mine m-a schimbat mult, dar nu stiu cat pe altii, insa nu regret nimic din ce am facut in liceu sau in studentie, poate as fi putut « pipera » putin mai mult studentia, dar amintirile raman. E trist cand ma gandesc ca mai am 2 ani si ca dupa aceea chiar va trebui sa lucrez, dar pana atunci profit. Pentru fiecare va fi diferita aceasta tranzitie de la liceu la facultate, dar isi va lasa amprenta in viata fiecaruia. Imi inchei aici guest-postul despre tranzitia de la liceu la facultate cu speranta ca veti profita de liceu, ca veti profita si de facultate, ca va veti trai viata la maxim si ca veti avea amintiri frumoase. Nu uitati alegerea facultatii depinde de voi, nu faceti ceva doar de dragul de a-l face pentru ca atunci s-ar putea sa regretati viata de student.