Generatie autentic de artificiala.

  Nimeni nu mai are curaj sa vorbeasca. Am inteles, e era internetului, toata lumea are voce, dar totusi, cati dintre noi chiar vorbesc? Gasesc zilnic pe internet chestii considerate muzica, arta sau alte balarii, care sunt doar chinezarii ieftine, dubluri banale sau doar tampizenii lipsite de creativitate, dar puternic promovate de o gasca de idioti sau un grup social naiv, platit prin promisiuni de upgrade la starea sociala sau mai stiu eu ce popularitate related rewards. Toate gunoaiele promovate zilnic si etichetate ca arta moderna, muzica mainsteam, pogo toco loco writing sunt doar boli ce se nasc artificial, dar se raspandesc natural cu ajutorul nostru (io-s mai spesial, cand zic arta ma refer la tablou, chestii vizuale, iar cand spun muzica ma refer la, doh, muzica. Stiu ca arta le cuprinde pe toate, desteptule). Promovand ca un idiot idiotenii, vei corupe un sistem bine fundamentat acum ceva vreme si vei ajunge sa umpli tot internetul si mai apoi lumea reala (ca na, asa e mersul, x numar de like-uri sau views, automat semnezi contract si esti artist sau mai stiu eu ce entiate in showbiz).
   Poluarea asta dauneaza. Integritatea sensului asociat cu arta sau muzica e afectat in ziua de azi intr-o cantitate asa de mare incat nu stiu daca mai exista speranta in a-si reveni vreodata. Pe langa asta, e greu sa convingi lumea sa nu consume rahaturi ce sunt doar hip pentru ca a dat Xulescu like, iar acel tampit mai are alti tampitei care dau si ei like. Inteligenta si creativitatea nu se masoara in numarul de like-uri, ea se masoara in impactul pe care il are asupra ta, in calitate de consumator; daca eu am ascultat in seara asta o piesa si m-a afectat intr-un mod, pozitiv sau negativ, aducandu-mi aminte de ceva sau cineva, am sa pastrez piesa doar pentru mine si am sa o impart doar cu prietenii dragi, inteligenti si apti a intelege. E important sa iti creezi o disciplina care sa-ti foloseasca drept filtru de raspandire a informatiei, astfel reusind macar sa faci tu, ca persoana rationala si responsabila (18+) a actiunilor tale o schimbare in ciclul stricat al diseminarii informatiei.
    In ceea ce ma priveste, recunosc cu toata vina ce imi va fi aruncata ca eu consum mult. Consum multa muzica, arta si alte balarii, dar mi-am creat un filtru simplu si usor de folosit care ma ajuta sa despart ce e fals si artificial de ceva autentic, natural si de esenta. Ascult muzica comerciala sau mai hip pentru a-mi forma o imagine si a fi in stare sa pun in contrast ce e bun si ce e rau. Consum arta comerciala, de design sau pur si simplu pictura contemporana, doar pentru a fi in stare sa pun in antiteza tampizeniile create acum si ce valoreaza miliarde cu adevaratele creatii ale sec. X, ale autorului Y. Da, dar cine mi-s eu sa apreciez arta? Fiecare dintre noi are un nivel de inteligenta si un anumit receptor ce se activeaza cand vine vorba de consum. De aceea vom avea manelari ce se excita la un vers ieftin si haurit, dar vom avea si persoane frumos structurate psihic ce vor aprecia un mash-up compus dintr-o melodie clasica si un pop contemporan. Ce e important e sa-ti cunosti radacinile, sa cunosti bazele ce au format intregul de azi sau toata amestecatura asta de azi ce o numim noi arta sau muzica.
    Trebuie sa intelegi ca o idee se naste usor si spontan, dar este foarte greu de pus in aplicare si nu tot ce e cu un efect de sepia e arta, sau nu orice film filmat intr-un depozit, in alb-negru, e pasiunea pentru arta si bomboane vizuale pentru privitori. Sunt foarte fericit ca in ziua de azi avem la indemana telefoane mai inteligente ca noi care filmeaza direct HD si pot aplica efecte la poze ce le transforma in creatii magice, dar trebuie sa intelegem ca nu tot ce zboara se si mananca (asa se spune?). Pozele facute de mine la prajitura din fata mea, cu efectul X aplicat, sunt doar pentru mine si prietenii mei, fiind obiectul meu prin care ii fac pe ei sa se simta prost ca nu mananca prajiturica mea. Asta nu inseamna ca imi fac poze la fiecare prajitura pe care o mananc, iar apoi imi prezint opera de arta intr-o galerie, la sfarsitul fiecarei luni. E frumos ca a noastra creatie nu mai este asa de limitata dpdv al bugetului si al tehnologiei, dar trebuie sa fim responsabil cu noi si trebuie sa respectam arta ce a pictat tot mozaicul vechi si ne-a “ajutat” sa avem virusul mutant de azi, etichetat arta. Sau muzica.
   In fine, eu ii respect pe hipsteri. Nu consuma ce e mainstream, sapa prin underground sa gaseasca lucruri autentice, le promoveaza violent si prezinta un sentiment de loialitate imens. O rasa chiar faina si aratata cu degetul de multi ipocriti, care nu stiu ce e aia loialitate sau pasiunea pentru ceva. Ce cred eu ca le lipseste e un filtru solid de constientizare a adevaratei creatii. Avem cazul lui LDR, care se pare ca s-a folosit de o forma uratica de marketing, lasand multi bloggeri hipsteri sa se certe si sa transpire in a o promova, dar mai apoi sa se trezeasca ca ea un produs fabricat dupa caracteristicile lor, un parazit ce s-a folosit de gazda pana ce a obtinut un push de relevanta pe net; astfel, toata relevanta obtinuta a adus-o in mainstream, tren ce odata luat, e rapid, merge spre un tel bine stabilit si iti asigura o gramada de cash.
     Apoi, ca proiectezi doua patratele pe un perete gri si ca iti obligi moral grupul social sa participe la event, creand astfel o nuanta de buzz in jurul lui nu te face artist. Are tata bani si iti permiti o chitara serioasa, inveti un how-to-do de pe YouTube cum sa misti doua coarde, iar apoi iti dai seama ca mai sunt cateva, le misti si pe alea, si poc te-ai nascut artist. Not. De asemena, in ziua de azi e greu sa vezi ce e arta. Fluxul continuu de mediocritate e promovat orbeste. E ca o mana groasa de puscarias ce sufoca orice artist original si pasionat, care este limitat si impiedicat de un numar de like-uri, share-uri sau views. E trist ce se intampla. E trist ca arta si-a pierdut integritatea si structura de baza. E un proces activ de mediocrizare, manifestat prin social media si dorinta tampita a oamenilor de a promova ceva ce nu este autentic doar pentru satisfacerea lor ca mna, io am vazut primu, io am ascultat primu, io mi-s trendsetter. Ce e frumos si cu esenta apare pe neasteptate si are voce, nu dispare dupa doua virale si un gig intr-un bar mainstream, pe invitatii date moca la un grup social ce consuma banalul. Daca un lucru e semnificant pentru cultura noastra, e destul de big ca sa-i modifice traiectoria, lucrul acela va fi o cicatrice destul de autentica si bine structurata de artist.
   Vreau voce. Vreau sa vad original. Vreau sa vad filtre, intimitate, pasiune si mai ales, vreau sa vad loialitate. Multa.
Asa de final, va las sa consumati ceva autentic, util si de promovat.

RR_revealing_A4_Landscape

Anunțuri

Mostenirea Facebook.

  Teoria cu ideile nebune care vin seara e pe bune (ok, e ora doua dimineata, same shit, different time). Doar ce m-am pus in pat si ma gandeam cat timp alocam noi Facebook-ului. Direct sau indirect, uneori nu suntem in stare sa ne controlam dorinta arzatore sa vedem ce mai face Xulescu sau sa dam un like la o chestie banala. Banalitati ca banalitati, dar toate chestiile astea se aduna si cum bine (sper) ca stiti, tot ce faceti pe Facebook ramane acolo pe.. Facebook.. undeva, intr-o baza de date cat Nikita de mare, unde chiar si cu optiunea de disable account sau cum papanasi se numeste ea, nu esti scos din istorie.
   Avand in vedere ca traim intr-un ciclu continuu, noi toti, la un moment dat, vom muri; acest lucru pus in relatie cu faptul ca traim intr-o era digitala mult inghegata in creierul nostru, unde rutina zilnica este deja ancorata in drogul virtual, trebuie sa ne intrebam : dude, eu dupa ce mor, ce se intampla cu al meu cont de Facebook? Raspunsul la intrebare e rigid, poate tampit si cam foarte clar : nimic; isi ia concediu de la spam, chestii artificiale si inutile postate sau pozele tampit editate, laudate bineinteles de multi prosti si multe gaite..
  La inceput toata lumea se va trezi sa-ti spameze wall-ul cu RIP sau Odihneasca bla bla, iar mai apoi cei care nu sunt in contextul prezentului se vor mai trezi sa te intrebe direct, pe perete, ca ba frate, ai murit??, urmand ca un troll sau un pseudo-prieten, alimentat de glorie si de nevoia vitala de attention whoring, sa zica da ba, a murit.. boule!. Si uite asa, chiar si dupa moarte, reusim si vom reusi sa facem flaming pe minunatul Facebook. Se pare ca, fara sa vrem, atunci cand ne-am facut prima oara contul ne-am facut un tatuaj virtual care ne va bantui si dupa ce am pasit in pamant. Daca de noi se vor ocupa viermii, de contul nostru nu se va ocupa nimeni, decat aplicatiile fara de sentimente si tag-urile copiilor nostri tampiti si mai mult ca sigur, in cazul meu, insensibili.
    Acestea fiind spuse, mai am o idee de scuipat. Cum ar fi daca ale noastre conturi ar fi mostenite de alti oameni? Eu sunt Kun Alexandru si mor calcat de o vaca la volan, din viitor, da? Bun. Vine fiul meu, Kun Elizabetul cel Awesome si imi mosteneste contul, schimbandu-i numele, pozele si informatiile bio, dar ramane cu ai mei prieteni si curve cunostinte. Oricum, doar ce am realizat ca teoria si ideea pica. Mucosul va avea Facebook de la nastere, pentru ca eu, ca tata, voi fi destul de indobitocit deja de era digitala ca sa ii fac deja cont, poza la nastere si la cordon si sa-i creez deja o persona digitala, urmand ca el sa ma injure la primul contact cu Facebook-ul si dandu-mi un unfriend brutal si rece.
   In fine, totul e trist si foarte interesant. E trist ca o chestie inventata de un frustrat la o bere (cu sau fara alcool) reuseste sa ne influenteze viata asa de mult, dar e totusi interesant ca oameni ca mine deja se gandesc cum sa-si piarda timpul intr-un mod organizat chiar si la o varsta de familist.

Like. Comment. Action.

tumblr_lw5lip6gJo1r891wio1_500

My droid apps!

   După cum bine ştiţi, eu deţin, momentan, un smartfon numit Orange Boston care rulează pe sistemul de operare Android, cu versiunea 2.1 (în prezent). Şi cum am o parte mai geeky în mine, care apropo, e foarte sexi, am început să caut, să testez şi să folosesc o grămadă de aplicaţii, ca într-un final să ajung la câteva bune, utile şi memory friendly. Recunosc că am testat şi jocuri, dar nu am rămas plăcut impresionat de ele pentru că nu prea obişnuiesc să mă joc de pe telefon, iar dacă se ajunge la un nivel de plictis aşa de mare avem epicul şi mult iubitul Angry Birds

   Aşadar, aplicaţiile pe care le folosesc cel mai mult şi cred că merită să le aveţi pe telefon:
1.Tweetdeck:
  Ce ai acasă, ai şi pe telefon. Foarte bună unealtă dacă eşti obsedat, ca mine, de Facebook şi Twitter sau dacă îţi place să ştii ce se întâmplă pe ambele canale de informaţie. Am încercat şi Seesmic, dar am fost dezamăgit de performanţă, iar clientul de la mama Twitter dădea epic fail la fiecare refresh.
2.Handcent Sms:
  O aplicaţie care te lasă să-ţi personalizezi destul de mult modul în care primeşti şi trimiţi mesaje sau modul în care acestea apar sau se ”fac auzite”. Pe lângă acestea, mai ai opţiunea de a personaliza modul de vibrare în caz de sms după bunul tău plac. Kinky, uh?
3.Evernote:
 
Pentru că ideile vin şi pleacă trebuie să avem cu noi tot timpul ceva pe care putem să le notăm, iar mai apoi să le exploatăm, respectiv dezvoltăm. Folosesc aplicaţia asta de ceva vreme şi e foarte versatilă în ceea ce priveşte stocatul, aranjatul şi creatul de notiţe. Recomand cu multă căldură să folosiţi aplicaţia asta mai tot timpul. Da, lumea se va uita ciudat când scoateţi telefonul şi îi puneţi să repete ce au zis, dar noi ştim ce importante sunt ideile, nu?
4.La cinema:
   Mă duc des la cinema, iar aplicaţia asta e perfectă pentru mine. Am programul filmului ales, informaţii despre el, trailer şi pot face rost de adresa cinematografului foarte uşor. Să mai zic că e produs românesc? 
5.Advanced Task Killer:
   Dacă eşti heavy user de aplicaţii sau doar uiţi să le închizi în urma unui apel/sms, vei observa că telefonul tău începe să o ardă pe Melc OS. Astfel, ca să ai din nou hamsterul flămând, apeşi pe o inconiţă mică de android şi toată memoria se curăţă de necuratul. Un fel de ctrl+alt+F4 la nervi, dar mai subtil şi delicat.
6.PicPlz:
   Până acum foloseam FxCamera, dar am citit nişte review-uri bunicele pentru aplicaţia asta şi se pare că am pariat bine. Are un design uşor, foarte user friendly şi poate face din tine un fotograf şmecher datorită efectelor. Mno, cum să o zic mai fain.. magie printr-un click, să ai numa camera bună la tembelefon.  

   Aplicaţiile de mai sus nu sunt un top de-al meu, ci sunt doar folosite de mine cu regularitate şi sunt mulţumit de ele. Da, nu intru în detalii, dar mai folosesc şi aplicaţii mai geeky ca: WordPress, Google Reader, Foursquare sau Gowalla.

tumblr_lk1apgKmvI1qa7zjuo1_500

Două de pe facebook.

    De când Hi5-ul e ceva de domeniul trecutul şi Facebook-ul a început să prindă la a noastre genii, mai poţi prinde ”întâmplări” ca cea de jos.
Iulia, pe care eu nu o cunosc si nu stiu cum mi-a ajuns la Friends, a folosit o aplicatie, cică funny.Tare funny replică a primit a noastră Iulie.
Am dat Like.
2 
    Bun.Am rămas şocat când am aflat ca eu, de fapt, sunt albanez şi ăştia mi-au greşit naţionalitatea pe buletin.Da dom’le, aşa suntem şi am fost noi vestiţi în lumea asta, prin rromi şi ţiganii, adica manele.
Şi eu care vroiam sa fiu musulman..3

UPDATE.
 Iulia loveşte din nou ! Cică scăpăm de ea.
Deci, adio ! Şi da, am dat
Like.

Untitled

Web 2.0, a poem.

by kunalex

We download, we upload,asd
We share, we dare,
We trust because we must,
The world wide web is definitely,
A web.

As we share, we grow,
We may catch a bug,
Yes.We know,
But a quick shade of pure,
Kills the bug being helped by,
A lure.

As we write, we see,
The world, as a bee,
Travelling heavily,
Connecting us as a we,
The ultimate tribe,
A sole.

There is no time,
In the world, for the rhyme
We must have that and this,
Now or never, at least
Give us a way,
A list.

We twit, we like.
We provoke, we hide.
In a search we go,
Thus, we try to find,
Under the shadow of goo,
A friend.

When we search, we say
Google.
When we connect, we say,
Facebook.
Two words and one goal,
A world wide web.

 

*Spam of commas, i know.