Ceaţa Dimineţii

Am văzut stele căzând,
Cerul negru arzând.
Chipul tău se stinge încet,
Timpul nostru parcă a-ncetat.
Deja mi-e dor,
De al tău zâmbet şi zbor.

O sclipire de lumină văd.
Visul naiv îl întrevăz,
Turbat, muşc din realitate,
Sufletu-mi iese din furtună,
Iar petale de sudoare îmi cad pe gură.

Speriat, tai în ceaţa dimineţii,
Şi te caut disperat acum,
Prin valurile vieţii.
Găsesc o pleoapă ascunsă în aşternut,
Şi al tău zambet brut, răsare mut.
Coşmarul e deja trecut,
Mă simt din nou, născut.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ceaţa Dimineţii&8221;

Stoarce o lacrimă de creier aici :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s