Am un castel. Sunt şi prinţ.

  Dar nu am sange albastru. E simplu, sunt multumit. Exista lamentari, dorinte ascunse sau ceva vise dar acestea se sting incet si usor, cu ajutorul constientizarii.  
   Sunt constient de ceea ce am in jur : familie, parinti contemporani, prieteni putini da` multi, o masina decenta si o alocatie pe care n-am primit-o de 4 luni. Pe langa acestea, mai am si un castel, portocaliu tot, plin de plante si carti pe care praful se aduna si destinul lor ramane a fi descoperit odata cu aprinderea poftei mele de citit, care incet, mocneste cu spor.
    De ce nu sunt rege ? Chiar daca stau pe un scaun de la METRO care ma face sa ma simt rege, nu pot fi inca deoarece regatul imi este inca mic, consta, deocamdata, din nimic dar acum urmeaza a afla, sufletu-mi a-mi incerca si motivatia sa o gasesc. Voi fi rege cand, urmasi imi aud plangand, tribut voi avea si niciodata flamand nu voi incaleca.

15

Anunțuri

Stoarce o lacrimă de creier aici :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s