Doc, te iubesc.

   Era o zi de toamna, rece si putin insorita.Tuseam ca un magar, aveam febra mare de ceva zile si era timpul sa ma duc spre al meu doctor din Hasdeu, de la clinica de pneumologie.
   Incet, imi deschid ochii si ma uit prin jur.. mama urla din cealalta camera ca trebuie sa fiu in 20 de minute la doctor, calculatorul mergea inca pe Mezzo, lasat de mine cu 5 ore inainte iar patura era pe jos, din nou.Nenorocita ! Eram tot ud si eram sigur ca am avut din nou febra.Ma spal, ma imbrac si ma uit in buzunarul blugilor – minune – am bani de taxi doar cat sa ma duc si deloc cat sa vin.Ce inseamna acesti 15 lei ? O cafea facuta repede, cu putina caca-oo si mult zahar iar painea prajita o voi manca calda si moale, nu rece si tare ca piatra cu untul uscat scurs printre crevasele adanci ale feliei.
   Am pus vesela la loc, am baut picatura de cafea care a mai ramas, bineinteles cu gramada imensa de zahar si am pupat-o pe mama.Coboram trei scari si saream peste ultimele doua, mai aveam vreo 20 minute sa ajung pe programare si 30u` vine pe jumate.Era si 28 cand am iesit din scara iar motorul vechi si obosit al autobuzului se auzea.Miros de fuga a fost dar lenesul din mine a zis : azi e taxi.Oarecum m-am usurat de o problema, de o fuga cu plamanii tusiti, de oameni care se mananca intre ei pentru un loc si de batrani morocanosi care se uita ca si cum si-au vazut moartea.
   Ajung in statie iar sase taxiuri au motorul pornit, restul de doua sunt goale.. ambii soferi sunt la fast-foodu` de peste drum, isi cumparau un corn cu gem si cafeaua de dimineata. Mi-am suflat nasul si am luat un Logan alb condus de un tip la 50 de ani, cu gps si radioul pus pe europa FM.Am plecat incet si tipul a uitat de ceas, m-am asigurat ca-l porneste intrebandu-l cat e kilometru`.Acesta imi bolborisi ceva si dadu` drumul la ceas.Era cald si bine, eu transpiram si respiram greu iar durerea de cap nu m lasa.Toate semafoarele le-am prins pe rosu.. zici ca e perioada aia a lunii, a lor, mai speciala, mama voastra ! Uratul opreste masina brusc iar eu ma scol din transa durerii si ii platesc 11 lei.Vad clinica : e mare, un gri deschis si cu petice de alb ici-colo si o javra de caine care statea la intrare parca mi-a zis “salut, din nou?”.Imi axez privirea catre cabinetul doctoritei mele si pornesc coborarea, incet dar sigur si cu putin noroc in gand de a fi primul, sa nu astept.
   Deschid usa de termopan ca un taran de pe camp iar doua doamne se dau din usa, uitandu-se urat la mine.Cele doua aveau in mana o radiografie si o sticla de apa iar plodul lor era pe scaun, tusea isteric si se uita la o jucarie rosie, probabil un dinozaur.Un dinozaur am fost si eu, cand m-am trantit pe scaun si m-am uitat urat la ceas, tusind una buna si tragandu-mi nasul violent, pana in creier am simtit, virulentul cum urca.Doctorita deschide usa iar eu ii zambesc ca un copil prost, ca na`, vroiam sa fiu bagat in seama repede.Si am fost.
   Sesiunea a fost ca acum 3 luni : ma dezbrac ca un dur, imi trag putin burta si ma pregatesc de contactul rece dintre a meu spate si al ei capat de stetoscop.Imi zice sa respir cum stiu eu (cu gura deschisa, trag aer in piept ca si cum ar fi ultima bucata de oxigen de pe pamant si suflu` afara ca si cand as fi zeus incercand sa sting un vulcan) si sa stau drept.
   M-a ascultat, am scapat.. mi-am zis in gand, imbracandu-ma cu cele 3 straturi si asezandu-ma jos, pe canapeaua aia de spital, descompusa de timp si deformata de mine.Mintea imi statea doar la cafeaua pe care urma sa o beau la Marty si imi faceam in gand tabloul drumului meu dar deodata aud un “Alex” ascutit si puternic.M-a trezit si m-a intrebat de toate : de la scoala la sanatate si virtute ca sa aiba la noapte ce medita, cred.
   In final, m-am ridicat, luand cu mine reteta suprasaturata de cerneala si scrisoara medicala scrisa complet.”Saru`mana si multumesc mult pentru tot, din nou, d-na Doctor:” i-am spus iar ea mi-a zambit pe sub ochelari si mi-a zis un “Servus Alex” scurt dar cald.
   Cum am iesit din cabinet, cum am pasit de betonul tocit am stiut ca voi scapa de boala, procesul fiind similar cu acelasi de ultima data.
   Spre cafea, acum, zic ! 
   

IMG_0511

Anunțuri

Stoarce o lacrimă de creier aici :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s