Mi-e foame de istorie.

  Nu, nu vorbesc de istoria României sau a Spaniei.Vorbesc de istoria lui tata şi a lui mama.A familiei mele, moştenirea mea.
Cum erau ei la vârsta mea ? Ce făceau ? Cu cine ? Ce aveau ?
   Brusc, s-a trezit în mine un sentiment nebun care arde rău de tot.Nu pot să-l controlez şi gura vorbeşte fără mine iar gândurile o’ ţin una şi bună ‘’Cum, de ce şi când?’’.Setea am ajuns să mi-o potolesc la bunici, prin poze sau vorbe.Întrebări multe iar răspunsuri detaliate şi stufoase.Curios e faptul că nu au avut o viaţă foarte bună dar nici foarte rea iar in comparaţie cu mine, ei se jucau cu o maşinuţa iar eu avea, o cameră plină de ele.Da, se pare ca dorinţa de a da copilului tău ce nu ai avut tu când eram biteng a fost pusă în practică şi la mine iar acum mă simt prost, mă simt ciudat.. 
   Să-l văd pe tata pitic, făcând o faţă ciudată şi mai târziu, într-o maşina ca în filme cu ai săi prieteni, în drum spre mare îmi face inima să-mi explodeze  iar pe mama, cu unchiul meu în braţe, prin parc, râzând cu gura până la urechi şi frumuşică foc, jucându-se pe o bancă îmi stoarce o lacrimă.
   Valul de nostalgie m-a invadat şi a preluat ‘’comenzile’’, astfel s-au născut aceste rânduri.

 

                                                                                                                                                         sursa video.

Anunțuri

Stoarce o lacrimă de creier aici :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s